Eseuri
E doar un joc?
Am redescoperit cuvântul „joacă” în sensul lui literal — și mi-a reașezat viața.
Ca om care citește și explorează limbi și culturi, am simțit mereu că, de fapt, am continuat să mă joc așa cum o făceam în copilărie, mai ales prin literatură și călătorii, dar și râzând din toată inima și bucurându-mă de viață experiență cu experiență. Însă, în ultimii doi ani, am redescoperit cuvântul „joacă” în sensul lui propriu: am început să joc jocuri de societate cu partenerul meu. Și mi-a remodelat complet viața.
La bine și la zaruri rele
Cum îți poți imagina, pentru noi, firile competitive, e destul de greu să luăm lucrurile „în joacă”, așa că începutul acestei povești de dragoste a fost cam anevoios: mă enervam de fiecare dată când uitam o regulă sau când jocul nu ieșea cum mă așteptam, ceea ce însemna că jucam sub mult stres, în loc să mă „relaxez” pur și simplu. Dacă mă stresam să mă descurc bine într-o situație cu miză mică, cum e un joc, îți poți imagina ce nivel de „joacă și lejeritate” aveam într-o situație reală, cu miză mare.
Asta m-a făcut să-mi reevaluez relația cu joaca în fiecare aspect al vieții mele.
Mi-am dat seama că joaca poate avea un impact profund asupra muncii, educației, relațiilor și dezvoltării noastre în general, în fiecare fațetă a vieții, fiindcă e un mod minunat de a interacționa cu viața și de a ne bucura pe deplin de existență. Din păcate, cred că oamenii duc lipsă de joacă în ziua de azi, pentru că e greu să explorezi posibilități creative atunci când te afli în situații cu miză mare, unde consecințele sunt mai mari.
Și aici intervin jocurile de societate (sau orice alt tip de jocuri). Te pot ajuta să descoperi o lume de creativitate și ingeniozitate, pe care apoi o poți pune în practică mai ușor în viața de zi cu zi.
Zilele astea, cu ajutorul jocurilor de societate, mă trezesc că savurez latura jucăușă a învățării și că extind tot mai mult mentalitatea asta către alte zone ale vieții mele. Aș fi dat eu vreodată peste teoria costului de oportunitate fără crocănțeala dulce-amăruie a Eurogame-urilor?
Picasso a spus cândva ceva ce mi-a rămas în minte de când l-am auzit prima dată: „Mi-a luat o viață întreagă să învăț să pictez ca un copil”.
Cu gândul acesta, dedic o nouă secțiune a blogului meu acestui minunat instrument și prieten numit joacă. Aici voi scrie recenzii și alte articole despre jocuri de societate pentru voi toți, copiii de pretutindeni. Distracție plăcută!
Din galerie
